Amintiri despre viitorul copiilor noştri

Detalii

Categorie: Opinii

O amintire. Prin iarna lui 1985, eram, atunci, la vârsta declaraţiilor de dragoste, aveam să rămân cu gura căscată citind, în almanahul Scânteia tineretului, rezultatele unui sondaj de opinie realizat printre tinerii din fosta Republică Federală a Germaniei.

La întrebarea „Cine a fost Bach?", cei mai mulţi dintre respondenţi s-au gândit, nici mai mult, nici mai puţin decât la... deodorantul Bac.

Desigur, pe fondul tendinţei evidente de a se scoate în relief defectele societăţii capitaliste manifestate la acea vreme, impulsul era acela de a spune că articolul a fost scris doar din dorinţa ziaristului de a fi primit în PCR sau de a-şi lua de la Moş Gerilă o primă de un kil de portocale şi trei banane.

Prostii debitate de „almanahele" comuniste! Cum dracului să-l confunzi pe Johann Sebastian Bach, ditamai compozitorul, cu un spray cu care-ţi dai sub braţ?

Astăzi, la aproape 30 de ani distanţă, îmi dau seama că rezultatele sondajului relevau cu fidelitate gradul de cultură al adolescenţilor nemţi. Şi că nici copiii noştri (bine că mai sunt şi excepţii!) nu sunt prea departe, ocupaţiunea lor mintală, vorba lui Ilie Moromete, fiind la alte prostii. Mergeţi într-un liceu şi veţi afla că Eminescu e DJ, Ciprian Porumbescu creator de modă şi Tonitza animator în Clubul Bellagio. Dacă nu mă credeţi intraţi pe internet, că e plin, slavă Domnului!, de perle debitate pe la examenele de bacalaureat.

Altă amintire. Am avut un dascăl care susţinea că americanii nu ne-au adus decât blugii, guma de mestecat şi gândacul de Colorado.

Şi Facebook, dom profesor! Reţeaua aia de socializare care, dincolo de scopul pentru care a fost creată şi de utilitatea ei, promovează la greu incultura, vulgaritatea şi prostia. Copiii nu mai ştiu cine sunt Cireşarii, n-au auzit de Jules Verne, iar adolescenţii îndrăgostiţi şi frumoşi îi dau "like" lui Anton Poptămaş şi "ignore" lui Camil Petrescu cu al său uriaş roman de dragoste Patul lui Procust. Înţelepciunea Moromeţilor şi versul lui Nichita Stănescu sunt substituite de citate stupide şi, de cele mai multe ori, înţesate de greşeli gramaticale. Ce Invitaţie la vals, ce Maitreyi? Importantă e aluniţa de pe sânul Biancăi sau furunculul de la inghinalii lui Guţă!

Uităm cum arată un pom înflorit, uităm cum sună ploaia în geam, uităm să ne hrănim "din sfârcuri de cometă", uităm bucuriile simple...

Hei, domnule Robinson Crusoe, aveţi idee unde putem găsi o insulă pustie?